Amanita muscaria – toxic, or are we missing part of the picture?

Amanita muscaria, ciuperca muștarului roșu, este adesea descrisă pur și simplu ca fiind toxică. Nu este greșit – ciuperca conține printre altele acid ibotenic și muscimol, iar o expunere mai mare poate provoca o intoxicație clară.

Dar întrebarea este dacă imaginea științifică este uneori prea simplificată.

O mare parte din argumentul privind neurotoxicitatea acidului ibotenic provine din experimente pe animale în care substanța este folosită intenționat pentru a crea leziuni cerebrale. În mai multe astfel de studii, acidul ibotenic este injectat direct în părți specifice ale creierului.

Aceasta arată clar că acidul ibotenic poate fi excitotoxic pentru celulele nervoase.

Dar nu este același lucru cu a demonstra că doze mici administrate oral provoacă leziuni neurologice corespunzătoare.

Calea de administrare, concentrația locală, metabolismul și expunerea diferă considerabil

.

De ce unii pun la îndoială concluzia?

Exact această diferență a făcut ca mulți utilizatori interesați de cercetare să fie critici față de modul în care aceste studii sunt uneori prezentate online.

Pe forumuri precum Reddit și în comunitățile de utilizatori, critica revine cu întrebarea:

este injectarea directă a acidului ibotenic în țesutul cerebral un model realist pentru expunerea orală normală?

Aceasta nu înseamnă că acidul ibotenic este inofensiv.

Înseamnă că întrebarea: „Este acidul ibotenic neurotoxic?” și întrebarea: „Cauzează expunerea orală scăzută la Amanita muscaria neurodegenerare la oameni?” nu sunt aceeași întrebare științifică.

În cazul celei din urmă există încă foarte puține cercetări bune.

 

În același timp, utilizatorii raportează efecte pozitive

Există, de asemenea, un număr tot mai mare de rapoarte anecdotice de la persoane care folosesc cantități mici de Amanita muscaria.

Experiențele frecvent întâlnite includ: somn îmbunătățit, anxietate și neliniște mentală reduse, calm sporit, vise modificate sau mai clare și o stare subiectivă de bine îmbunătățită, etc.

Există și rapoarte negative despre greață, ceață mentală, anxietate și probleme de somn, ceea ce se consideră a indica niveluri mai ridicate de acid ibotenic în comparație cu muscimolul.

De aceea, poveștile utilizatorilor nu trebuie considerate dovezi clinice.

Dar când mulți oameni, independent unul de altul, raportează efecte similare, apare cel puțin o întrebare legitimă de cercetare.

 

Muscimol face întrebarea și mai interesantă

Muscimolul este un agonist puternic al receptorilor GABA-A – unul dintre cele mai importante sisteme inhibitoare ale creierului.

Aceasta oferă o explicație biologic plauzibilă pentru motivul pentru care unii utilizatori raportează, de exemplu, sedare, calm și somn modificat.

Dar plausibilitatea biologică nu este încă același lucru cu o dovadă clinică.

 

Este Amanita muscaria următorul psilocibin?

Nu știm.

Psilocibina este un bun exemplu despre cum o substanță mult stigmatizată a putut ulterior să arate potențial terapeutic atunci când a fost studiată în studii clinice controlate.

Aceasta nu înseamnă că Amanita muscaria va arăta același lucru.

Dar arată de ce întrebarea ar trebui să fie decisă prin cercetare bună, nu doar prin stigmat istoric sau anecdote ale utilizatorilor.

 

Concluzie

Amanita muscaria nu este nici ceva ce ar trebui descris ca fiind complet lipsit de risc, nici să fie respins automat ca otravă inutilă.

Știm că ciuperca poate provoca intoxicație acută și că acidul ibotenic are proprietăți excitotoxice la ingestia unor cantități mari și atunci când ciuperca nu a fost uscată.

Dar încă lipsesc studii umane bune care să răspundă la întrebările care interesează cu adevărat pe mulți:

Ce se întâmplă la expunere orală scăzută? Există efecte pozitive reproductibile? Care sunt riscurile pe termen lung?

Răspunsul cel mai rezonabil astăzi este probabil că Amanita muscaria nu este nici sigură – nici periculoasă în toate situațiile.

Este că încă știm prea puțin, dar totodată mai mult ca oricând înainte.